imbecilitate — IMBECILITÁTE, (2) imbecilităţi, s.f. 1. Deficienţă mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăşi nivelul intelectual al vârstei preşcolare; idioţenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie,… … Dicționar Român
neghiobie — NEGHIOBÍE, neghiobii, s.f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
prostie — PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac;… … Dicționar Român
stupiditate — STUPIDITÁTE, stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de raţiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid. Trimis de stupidul, 08.07.2004. Sursa: DLRC STUPIDITÁTE, (2) stupidităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi stupid, lipsă de… … Dicționar Român
stupizenie — STUPIZÉNIE, stupizenii, s.f. Stupiditate (2). Trimis de stupidul, 13.09.2007. Sursa: DLRC STUPIZÉNIE, stupizenii, s.f. (Rar) Stupiditate (2). – Stupid + suf. enie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STUPIZÉNIE s. 1. v. prostie … Dicționar Român