boacăn — BOÁCĂN, Ă, boacăni, e, adj. (fam.; despre acte şi acţiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale afară de prostesc. ♢ expr. A făcut una boacănă sau a făcut o boacănă = a făcut ceva din cale afară de… … Dicționar Român
neghiob — NEGHIÓB, OÁBĂ, neghiobi, oabe, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. adj. (Despre fapte, vorbe etc … Dicționar Român
nerod — NERÓD, OÁDĂ, nerozi, oáde, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. adj. Care aparţine nerodului (1), care… … Dicționar Român
prostatic — PROSTÁTIC1, Ă, prostatici, ce, adj. (înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. atic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROSTÁTIC2, Ă, prostatici, ce, adj., s.m. 1. adj. Care aparţine… … Dicționar Român
prosti — PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni) A şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a… … Dicționar Român
nerozesc — NEROZÉSC, EÁSCĂ, nerozeşti, adj. (Rar) De nerod (1); prostesc. – Nerod + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEROZÉSC adj. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O… … Dicționar Român
nătâng — NĂTẤNG, Ă, nătângi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc … Dicționar Român
absurd — absúrd, ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin absurd = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi… … Dicționar Român
banal — BANÁL, Ă, banali, e, adj. Lipsit de originalitate; obişnuit, comun. – Din fr. banal. Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX 98 Banal ≠ sublim, extraordinar, original Trimis de siveco, 30.03.2006. Sursa: Antonime BANÁL adj. 1. v. monoton. 2.… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
