- boacăn
- BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (fam.; despre acte şi acţiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ♢ expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBOÁCĂN boacănă (boacăni, boacăne) fam. Care vădeşte lipsă de inteligenţă; absurd; stupid; prostesc. ♢ A o face boacănă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.