pritoci

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentaţie, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a aşezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate şi a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeamă dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.

Trimis de ana_zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX '98



PRITOCÍ vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A pritoci vinul.) 2. v. transvaza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pritocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pritoceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PRITOC//Í pritociésc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoţa, sb. pretoţiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deşerta. – var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti "a agita", cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu acelaşi sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), şi bg. točam › megl. tuţǫş, ţuţiri "a scoate moare de varză" (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greşit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s.f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s.n. (pritocire); pritoceală, s.f. (transvazare).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER