- răvac
- răvác (-curi), s.n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – var. ravac. tc. ravak (Şeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăşi, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvăşeală (var. răvăceală), s.f. (dezordine, zăpăceală).Trimis de blaurb, 10.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.