abrupt — ABRÚPT, Ă, abrupţi, te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.… … Dicționar Român
domol — DOMÓL, OÁLĂ, domoli, oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mişcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ♢ expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este… … Dicționar Român
hunie — HÚNIE s. v. pâlnie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime húnie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu ţâţa în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat … Dicționar Român
jlip — jlip, jlípuri, s.n. (reg.) loc priporos şi lunecos, închis pe ambele părţi, prin mijlocul căruia li se dă drumul butucilor la vale. Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
lin — LIN1, lini, s.m. Peşte cu solzi mărunţi, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăieşte prin bălţi cu apă limpede şi nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin. Trimis de cornel, 25.09.2007. Sursa: DEX 98 LIN2, linuri, s.n. 1. Vas de lemn,… … Dicționar Român
măluros — MĂLURÓS1, OÁSĂ, măluroşi, oase, adj. (Rar) Mălurat. – Mălură + suf. os. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂLURÓS2, OÁSĂ, măluroşi, oase, adj. Cu maluri abrupte, cu coaste repezi; râpos, priporos. – Mal + suf. os. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
oblu — ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. adj. 1. (pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. adv.… … Dicționar Român
ponciş — PONCÍŞ, Ă, poncişi, e, adj., adv. (reg.) I. adj. 1. (Despre ochi) Încrucişat, saşiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziş. ♢ expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciş = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II … Dicționar Român
pripor — PRIPÓR, pripoare, s.n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniş. 2. (reg.) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf şi acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. cf. ucr. p r y… … Dicționar Român
priporât — adj. v. abrupt, drept, perpendicu lar, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
