lin

LIN¹, lini, s.m. Peşte cu solzi mărunţi, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăieşte prin bălţi cu apă limpede şi nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.

Trimis de cornel, 25.09.2007. Sursa: DEX '98



LIN², linuri, s.n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună şi se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face ţuică. – Din ngr. linós.

Trimis de cornel, 30.01.2007. Sursa: DEX '98



LIN³, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mişcă sau se desfăşoară în mod egal, fără salturi şi treceri bruşte (şi în ritm moderat); domol, liniştit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinaţie mică, uşor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafeţe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniştit. – lat. lenus, -a (= lenis).

Trimis de cornel, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



Lin ≠ abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede

Trimis de siveco, 09.03.2009. Sursa: Antonime



LIN adj. v. blajin, blând, bun, domol, neted, paşnic, plat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



LIN adj., adv. 1. adj. domol, uşor, (înv.) uşure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă lin.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniştit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. uşor. 7. adv. v. uşor.

Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Sinonime



LIN s. călcătoare, jgheab. (lin pentru mustuit strugurii.)

Trimis de siveco, 24.09.2008. Sursa: Sinonime



LIN s. v. acalmie, calm, linişte, pace, tăcere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lin adj. m., pl. lini; f. sg. línă, pl. líne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lin (peşte) s. m., pl. lini

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lin (vas) s. n., pl. línuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LIN¹ lină (lini, line) 1) şi adverbial Care se produce fără grabă; încet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este puţin înclinat; cu înclinaţie mică; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LIN² lini m. Peşte dulcicol, de talie medie, cu corp lat şi gros, de culoare verzuie-roşcată, acoperit cu mucozitate, cu gură mică, înzestrat cu două mustăţi. /<bulg. lin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LIN³ linuri n. 1) Vas în formă de jgheab în care se strivesc strugurii. 2) Vas mare în care fermentează materia primă pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos

Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: NODEX



LIN- v. lino-.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



lin (línă), adj. – Liniştit, senin, paşnic. lat. lĕnis (Puşcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. linişte, s.f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -işte (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); linişti, vb. (a potoli, a calma); liniştitor, adj. (care linişteşte); neliniştit, adj. (fără linişte); nelinişti, vb. (a îngrijora, a conturba); nelinişte, s.f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniştitor, adj. (îngrijorător, alarmant).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



lin (líni), s.m.m – Peşte (Tinca vulgaris). – Mr. (inar). sl. linĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb. linj, ceh. lin, pol. lin, rus. lini.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



lin (-nuri), s.n. – Teasc, călcătoare. ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă.

Trimis de blaurb, 01.03.2008. Sursa: DER