- prietenie
- PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [pr.: pri-e-. – var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.Trimis de ana_zecheru, 30.09.2008. Sursa: DEX '98Prietenie ≠ duşmănie, inimiciţie, ostilitate, vrajbă, vrăjmăşieTrimis de siveco, 06.11.2006. Sursa: AntonimePRIETENÍE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicie, (reg.) fârtăţie, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O prietenie durabilă.) 2. v. bunăvoinţă. 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă prietenie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIETENÍ//E prieteniei f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relaţiilor dintre prieteni; amiciţie. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese şi de aspiraţii. prieteniea dintre ţările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. prietenieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.