prelungi — PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. tranz. A face mai lung; a lungi. 2. tranz. şi refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ tranz. A amâna un termen, o scadenţă. – Din prelung. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
hăuli — HĂULÍ, hăulesc, vb. IV. intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [pr.: hă u ] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
lung — LUNG, Ă, lungi, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. ♢ expr. A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoţ. A fi… … Dicționar Român
şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… … Dicționar Român
alungit — ALUNGÍT, Ă, alungiţi, te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiaţă; prelung. – A3 + lungit. (după fr. allongé). Trimis de ana zecheru, 18.03.2003. Sursa: DEX 98 ALUNGÍT adj. 1. lung, lungăreţ, lunguieţ, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un… … Dicționar Român
chiot — CHÍOT, chiote, s.n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care serveşte ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu. Trimis de valeriu, 03.12.2006. Sursa: DEX 98 CHÍOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit … Dicționar Român
chiui — CHIUÍ, chíui, vb. IV. intranz. 1. A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [pr.: chi u ) – Chiu + suf. ui. Trimis de… … Dicționar Român
hăui — HĂUÍ, pers. 3 hăuieşte, vb. IV. intranz. v. aui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
muget — MÚGET, mugete, s.n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. p. anal. 1. Strigăt puternic, sfâşietor al omului; urlet, răcnet. 2. Şuierat puternic produs de unele maşini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs… … Dicționar Român
răsuna — RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat şi prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. fig. A da impresia că se mai aude, deşi vibraţiile au… … Dicționar Român
