- hăuli
- HĂULÍ, hăulesc, vb. IV. intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [pr.: hă-u-] – Formaţie onomatopeică.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂULÍ vb. 1. v. chiui. 2. v. răsuna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehăulí vb. (sil. hă-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăulésc; imperf. 3 sg. hăuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăuleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA HĂUL//Í hăuliésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A emite un sunet puternic, ascuţit şi prelung (în semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui. 2) v. A HĂUI. 2. tranz. rar. A cânta prelung şi cu inflexiuni. hăuli o doină. [Sil. hă-u-] /Onomat.Trimis de siveco, 17.03.2008. Sursa: NODEXhăulí, hăulésc, vb. IV (reg.) 1. a chiui (de bucurie). 2. (despre câini) a urla, a auli.Trimis de blaurb, 22.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.