lung

LUNG, -Ă, lungi, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. ♢ expr. A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoţ. A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult şi, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut. ♦ (Substantivat, f. pl.) Unde lungi. 2. De statură mare; înalt. ♢ expr. A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos. 3. (Despre suprafeţe) Care se întinde pe o distanţă mare; p. ext. vast. 4. (Despre mâncăruri) Apos, diluat. ♢ expr. Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conţinut. 5. Care durează mult timp; îndelungat. ♢ Silabă (sau vocală) lungă = silabă (sau vocală) care are o durată de pronunţare mai mare decât durata medie. ♢ expr. Zile (sau ani) lungi = timp îndelungat (care s-a scurs greu). Vorbă lungă = vorbărie inutilă. II. adv. Mult, îndelung; adânc. ♢ expr. A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult şi atent, insistent, cu reproş (la cineva sau la ceva). III. s.n. (De obicei articulat) Lungime; întindere. ♢ loc. adv. şi prep. De-a (sau în) lungul = în direcţia lungimii; pe lângă, pe marginea...; de la un capăt la altul. ♢ expr. În lung şi în lat (sau larg) = în toate direcţiile, peste tot, pretutindeni. A nu-şi cunoaşte (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic. – lat. longus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Lung ≠ scurt

Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Antonime



LUNG adj., adv. 1. adj. înalt. 2. adj. mare. (Şi-a lăsat părul lung.) 3. adj. întins, prelung. (Un şir lung de oameni.) 4. adj. alungit. 5. adj. v. îndelungat. 6. adv. v. îndelung. 7. adj. îndelung, îndelungat. (Viaţă lung.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



de-a lúngul loc. adv.

Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



lung adj. m., f. lúngă; pl. m. şi f. lungi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lung s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



vórbă-lúngă s. m. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LUN//G¹ lunggă (lunggi) 1) Care are o întindere mare de la un capăt la altul; întins mult în lungime. Drum lung. ♢ A avea mână lunggă (a fi lung la mână) a avea obiceiul să fure. A fi lung în (sau de) limbă, a avea limbă lunggă) a avea obiceiul să vorbească mult şi să spună ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Înalt de statură. ♢ A se întinde (sau a cădea) cât este de lung a cădea jos, lungindu-se. 3) (despre mâncăruri) Care conţine prea multă apă; apos. ♢ Zeamă lunggă a) fiertură apoasă, inconsistentă şi fără gust; b) vorbărie; trăncăneală. 4) (despre procese desfăşurate în timp) Care durează mult; care se scurge greu; îndelungat. Iarnă lunggă. /<lat. longus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LUNG² n. mai ales art. : De-a (sau în) lungul orientat în lungime; de la un capăt la altul. În lung şi în lat peste tot; în toate direcţiile. A-şi cunoaşte lungul nasului a-şi aprecia just locul şi rolul său în societate. /<lat. longus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LUNG³ adv. Mult; îndelungat; îndelung. ♢ A se uita lung la cineva (la ceva) a privi insistent la cineva (ceva); a privi nedumerit. /<lat. longus

Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: NODEX



lung (lúngă), adj. – 1. întins în lungime. – 2. (adv.) În mod lung. – 3. (s.n.) Lungime, longitudine. – Mr. lungu, megl., istr. lung. lat. lǒngus (Puşcariu 998; Candrea-Dens., 1022; REW 5119), cf. it. lungo, prov. lunc, fr. long, sp. luengo, port. longo. cf. lîngă. Der. lungan, s.m. (zăplan; vlăjgan); lungăreţ (var. lungueţ), adj. (prelung); lungi, vb. (a întinde; a prelungi, a continua; a se trînti la pămînt, a se culca); lungime, s.f. (întindere, durată, longitudine), cu suf. -ime (ipoteza unui lat. *lǒngῑmen, Meyer, alb. St., IV, 81, nu este necesară); lungiş, adv. (în lungime); lungitură, s.f. (înv., lungime); (în)delung, adv. (mult timp); (în)delunga (var. (în)delungi), vb. (înv., a separa; a lungi; a amîna, a tărăgăna); delungat, adj. (lung, îndepărtat); îndelungareţ, adj. (înv., durabil, trainic; îndelungat, rebel); prelung, adj. (lung, întins; continuu; adv., pe îndelete), cu pref. pre- sau, după alţii, din lat. perlǒngus (Puşcariu, 1372; Candrea-Dens., 1025; REW 6416; Candrea), cf. mr. spirlungu; prelungi, vb. (a lungi, a mări; refl., a se continua); prelungitor, s.n. (fir care prelungeşte); pelungoasă, s.f. (iederă, Glechoma hederacea), în loc de *prelungoasă (Tiktin).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER