prelucráre — s. f., g. d. art. prelucrärii; pl. prelucräri … Romanian orthography
Măcin Mountains — Prelucrare 3D Vârful Ţuţuiatu The Măcin Mountains (Romanian: Munţii Măcin) is a mountain range in Tulcea County, Dobrogea, Romania. Part of the Northern Dobruja Massif, they are located between Danube River to the north and west, Taiţa River and… … Wikipedia
electroprelucrare — ELECTROPRELUCRÁRE s.f. Prelucrare a metalelor prin folosirea directă a energiei electrice. – Electro + prelucrare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 electroprelucráre s. f. (sil. pre , cra ), g. d. art. electroprelucrării Trimis … Dicționar Român
tehnologie — TEHNOLOGÍE, tehnologii, s.f. 1. Ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs. – Din fr. technologie. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
şarjă — ŞÁRJĂ, şarje, s.f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant şi combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obţinută într un cuptor metalurgic la o singură operaţie de elaborare. ♦… … Dicționar Român
concasor — CONCASÓR, concasoare, s.n. Maşină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 concasór s. n., pl. concasoáre Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
extrudare — EXTRUDÁRE, extrudări, s.f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forţată a materialului, supus unei forţe de compresiune, printr o matriţă de formă adecvată; extruziune. – cf.… … Dicționar Român
faţetă — FAŢÉTĂ, faţete, s.f. 1. Fiecare dintre feţele (şlefuite ale) unei pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma)… … Dicționar Român
finit — FINÍT, Ă, finiţi, te, adj. 1. Care are o existenţă limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existenţă limitată şi se pot transforma unele într altele. 2. (Despre produse, mărfuri … Dicționar Român
parafrază — PARAFRÁZĂ, parafraze, s.f. 1. Expunere, explicaţie etc. într o formulare personală (şi mai dezvoltată) a conţinutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a… … Dicționar Român
