faţetă

FAŢÉTĂ, faţete, s.f. 1. Fiecare dintre feţele (şlefuite ale) unei pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Faţetă de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. (tipogr.) Placă de fontă care serveşte ca fundament pentru un clişeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după faţă).

Trimis de LauraGellner, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



faţétă s. f., pl. faţéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FAŢÉT//Ă faţetăe f. 1) Suprafaţă plană a unui corp. 2) Faţă şlefuită a unui corp. 3) fig. Aspect specific. faţetăa problemei. faţetăele situaţiei. 4) tipogr. Placă groasă de fontă de care se fixează un clişeu cu plăcile de stereotipie. /<fr. facette

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FAŢÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre feţele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre feţele unei pietre preţioase. 2. Faţetă de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. Ochi cu faţetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după faţă].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



FAŢÉTĂ s. f. 1. fiecare dintre feţele mici ale unui poliedru; fiecare dintre feţele unei pietre preţioase. 2. faţetă de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitele de prelucrare prin aşchiere. 3. ochi de ĕ = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie. (< fr. facette)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN