preparator — PREPARATÓR, OÁRE, preparatori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care pregăteşte ceva, care serveşte pentru pregătire; pregătitor. 2. s.m. şi f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obţine un produs. 3. s.m. şi f. Membru al corpului… … Dicționar Român
carton — CARTÓN1, cartoane, s.n. 1. Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă. ♢ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiţă iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui… … Dicționar Român
introducere — INTRODÚCERE, introduceri, s.f. Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale … Dicționar Român
propedeutică — PROPEDÉUTICĂ s.f. (Rar) Învăţământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei ştiinţe. [acc. şi: propedeútică] – Din fr. propedéutique. Trimis de ana zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 propedeútică s. f. (sil. deu ), g. d. art.… … Dicționar Român
gata — GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ loc. adv. (Pe) de… … Dicționar Român
prealabil — PREALÁBIL, Ă, prealabili, e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acţiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ♢ loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [pr.: pre a ] –… … Dicționar Român
pregătitiv — pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
preludiu — PRELÚDIU, preludii, s.n. 1. Parte introductivă a unei compoziţii muzicale mai ample. ♦ spec. Prima piesă muzicală dintr o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2.… … Dicționar Român
propedeutic — PROPEDEÚTIC, Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele ţări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învăţământ superior. 3. ramură a medicinei la… … Dicționar Român
propedie — propedíe s.f. (înv.) primele elemente de învăţătură; studiu pregătitor; parte introductivă a unui studiu. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
