- introducere
- INTRODÚCERE, introduceri, s.f. Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intenţiile acesteia, elementele sau noţiunile fundamentale necesare înţelegerii ei; introducţie. ♦ Partea de la început a unei compoziţii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare ştiinţifică în care se expun noţiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoştinţe. – v. introduce.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Introducere ≠ final, încheiere, sfârşitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTRODÚCERE s. 1. v. băgare. 2. băgare, băgat, punere, vârâre, vârât. (introducere vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, trecere, vârâre, vârât. (introducere aţei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, vârâre, vârât. (introducere lui prin spărtura zidului.) 5. v. înglobare. 6. (livr.) implementare. (introducere a unei noi tehnologii în fabricarea ...) 7. v. iniţiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fără nici o introducere, a atacat problema.) 10. v. prefaţă.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimeintrodúcere s. f. ducereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTRODÚCER//E introducerei f. 1) v. A INTRODUCE. 2) Lucrare care cuprinde noţiunile elementare ale unei discipline ştiinţifice. introducere în chimia organică. introducere în psihologie. 3) Prefaţă explicativă; intrare în materie. 4) Partea de la început a unei compoziţii muzicale. /v. a introduceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTRODÚCERE s.f. 1. Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei. ♦ Parte de început, parte introductivă (a unei opere etc.). ♦ Partea de la început a unei piese muzicale, scrisă într-o mişcare aparte şi având un caracter deosebit; denumirea primei părţi a suitei. 2. Studiul pregătitor asupra noţiunilor elementare ale unei ştiinţe. [< introduce].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINTRODÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) introduce. 2. parte introductivă (a unei opere etc.) ♢ (muz.) secţiune cu caracter introductiv şi tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.). ♢ parte de început în unele oratorii. 3. studiul pregătitor asupra noţiunilor elementare ale unei ştiinţe. (< introduce)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.