prolog

PROLÓG¹, prologi, s.m. Actor care, la romani, recita prologul² unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.

Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX '98



PROLÓG², prologuri, s.n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă şi în care se expunea subiectul şi se făcea apel la bunăvoinţa spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii sau elemente care îi înlesnesc înţelegerea; p. ext. introducere, prefaţă. – Din fr. prologue.

Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX '98



Prolog ≠ epilog

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Antonime



PROLÓG s. (bis.) (înv.) prologar.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



prológ (actor) s. m., pl. prológi

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



prológ (parte introductivă) s. n., pl. prológuri

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PROLÓ//G¹ prologgi m. (în teatrul antic) Actor care recită partea introductivă a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX



PROLÓG² prologuri n. 1) (în teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului în scenă şi în care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductivă a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la începutul unei cărţi; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefaţă. /<fr. prologue, lat. prologus

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX



prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde vieţile sfinţilor; prologar; biografia unui sfânt.

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DAR



PROLÓG s.m. (lit.) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales în teatrul antic). [< lat. prologus, cf. fr. prologue, it. prologo].

Trimis de LauraGellner, 17.11.2008. Sursa: DN



PROLÓG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte care serveşte ca introducere la o piesă de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefaţă. [cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – înainte, logos – vorbire].

Trimis de LauraGellner, 17.11.2008. Sursa: DN



PROLÓG¹ s. m. (la romani) actor care recita prologul²(1) unei piese de teatru. (< lat. prologus, fr. prologue)

Trimis de raduborza, 17.11.2008. Sursa: MDN



PROLÓG² s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul. 2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acţiunea; (p. ext.) introducere, prefaţă. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)

Trimis de raduborza, 17.11.2008. Sursa: MDN



prológ (-oáge), s.n. – Viaţa sfinţilor. ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s.n. (prefaţă), der. prologa, vb. (a scrie un prolog).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER