precumpănit — PRECUMPĂNÍ vb. 1. a predomina, a prepondera, a prevala, (înv.) a predomni. (O ţară în care precumpănit marea proprietate agricolă.) 2. a prevala, (înv.) a prisosi. (A precumpănit dreptatea lor.) 3. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se)… … Dicționar Român
prepondera — PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. intranz. (livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98 PREPONDERÁ vb. v … Dicționar Român
prevala — PREVALÁ, prevalez, vb. I. (livr.) 1. intranz. A avea preponderenţă; a predomina. 2. refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
precumpănire — PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s.f. Faptul de a precumpăni; preponderenţă, predominare. – v. precumpăni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRECUMPĂNÍRE s. 1. v. predominanţă. 2. v. pre dominare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
precumpănitor — PRECUMPĂNITÓR, OÁRE, precumpănitori, oare, adj. Care precumpăneşte, predomină ca număr, ca valoare, ca importanţă; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
predomina — PREDOMINÁ, predómin, vb. I. intranz. A se impune prin număr, forţă, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. Trimis de oprocopiuc, 23.08.2008. Sursa: DEX 98 PREDOMINÁ vb. 1 … Dicționar Român
compensa — COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a… … Dicționar Român
cumpăni — CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranz. şi intranz.… … Dicționar Român
echilibra — ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. tranz. şi refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ tranz. A face ca două valori, preţuri, bugete etc. să fie în proporţie justă una faţă de cealaltă. – Din fr. équilibrer. Trimis de toknowro,… … Dicționar Român
pondera — PONDERÁ, ponderez, vb. I. tranz. (livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a… … Dicționar Român
