Dicționar Român. 2013.
preponderenţă — PREPONDERÉNŢĂ, preponderenţe, s.f. Însuşirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanţă; precumpănire, predominare. [var.: preponderánţă s.f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
predominanţă — PREDOMINÁNŢĂ, predominanţe, s.f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 PREDOMINÁNŢĂ s. precumpănire, predominare, predominaţie, preponderenţă, prevalare, (înv.)… … Dicționar Român
predominare — PREDOMINÁRE, predominări, s.f. Faptul de a predomina; predominanţă, predominaţie, predomnire. – v. predomina. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREDOMINÁRE s. 1. v. predominanţă. 2. domi nare, precumpănire, predominaţie, prevalare … Dicționar Român
predomnire — PREDOMNÍRE, predomniri, s.f. (înv.) Acţiunea de a predomni şi rezultatul ei; predominare. – v. predomni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREDOMNÍRE s. v. precumpănire, predo minanţă, predominare, predominaţie, preponderenţă,… … Dicționar Român
preponderaţie — PREPONDERÁŢIE s. v. precumpănire, predo minanţă, predominare, predominaţie, preponderenţă, prevalare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
prevalare — PREVALÁRE s.f. (livr.) Faptul de a (se) prevala. – v. prevala. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREVALÁRE s. 1. v. predominare. 2. precumpănire, predominanţă, predominare, predominaţie, preponderenţă, (înv.) predomnire, preponde… … Dicționar Român
prevalenţă — PREVALÉNŢĂ s.f. (livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 PREVALÉNŢĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominaţie, prevalare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime prevalénţă … Dicționar Român
