- preponderenţă
- PREPONDERÉNŢĂ, preponderenţe, s.f. Însuşirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanţă; precumpănire, predominare. [var.: preponderánţă s.f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98PREPONDERÉNŢĂ s. 1. v. predominanţă. 2. v. prioritate. 3. supremaţie. (Deţine preponderenţă într-un domeniu.)Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonimepreponderénţă s. f., g.-d. art. preponderénţei; pl. preponderénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREPONDERÉNŢ//Ă preponderenţăe f. Caracter preponderent; precumpănire; superioritate. [G.-D. preponderenţei] /<fr. prépondérance, it. preponderanzaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREPONDERÉNŢĂ s.f. Însuşire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanţă etc. [var. preponderanţă s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPREPONDERÉNŢĂ s. f. superioritate ca greutate, influenţă, importanţă etc.; predominanţă. (< fr. prépondérance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.