prepotenţă

PREPOTÉNŢĂ, prepotenţe, s.f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.

Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX '98



PREPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



prepoténţă s. f. → potenţă

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



PREPOTÉNŢ//Ă prepotenţăe f. rar Caracter prepotent. /<fr. prépotence, lat. praepotentia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PREPOTÉNŢĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [cf. fr. prépotence, lat. praepotentia].

Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN



PREPOTÉNŢĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenţi mult mai asemănători lui decât în mod obişnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN