Dicționar Român. 2013.
omnipotenţă — OMNIPOTÉNŢĂ s.f. (livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [var.: (înv.) omneputínţă s.f.] – Din fr. omnipotence. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 OMNIPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie … Dicționar Român
prepotenţă — PREPOTÉNŢĂ, prepotenţe, s.f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98 PREPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român
puternicie — PUTERNICÍE, puternicii, s.f. (înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUTERNICÍE s. v. abuz, atotputernicie, auto ritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate … Dicționar Român
