omnipotenţă

omnipotenţă: OMNIPOTÉNŢĂ s.f. (livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [var.: (înv.) omneputínţă s.f.] – Din fr. omnipotence.

Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

OMNIPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

omnipoténţă s. f., g.-d. art. omnipoténţei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMNIPOTÉNŢĂ f. Caracter omnipotent; putere absolută. /<fr. omnipotence

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OMNIPOTÉNŢĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2006. Sursa: DN

OMNIPOTÉNŢĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

omnipotent — OMNIPOTÉNT, Ă, omnipotenţi, te, adj. (livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, ntis. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic … Dicționar Român
atotputernicie — ATOTPUTERNICÍE s.f. Putere nelimitată, autoritate absolută. – Atotputernic + suf. ie (după lat. omnipotentia). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ATOTPUTERNICÍE s. (livr.) omnipotenţă, (înv.) prepotenţă, puternicie.… … Dicționar Român
omneputinţă — OMNEPUTÍNŢĂ s.f. v. omnipotenţă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias