- potrivă
- POTRÍVĂ s.f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ♢ loc. adj. şi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POTRÍVĂ adv. v. contra, împotrivă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOTRÍVĂ s. v. seamăn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepe potríva loc. prep.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpotrívă s. f. (sil. -tri-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOTRÍV//Ă f. înv. Asemănare perfectă (cu cineva sau ceva). ♢ Pe (sau de) potrivăa cuiva pe (sau de) măsura cuiva. /<sl. protivoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpotrívă s.f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (‹ în potrivă), contra. – Dimpotrivă (‹ din potrivă), din partea opusă. – var. înv. protivă. sl. protivŭ "contra" (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporţiona, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanţă); potriveală, s.f. (asemănare; coincidenţă, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s.f. (diferenţă, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ "opus"; protivnie, s.f. (înv., opoziţie, duşmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti "a rezista"; împotriveală, s.f. (rezistenţă); împotrivitor, adj. (care se opune).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.