postpus

postpus
POSTPÚS, -Ă, postpuşi, -se, adj. (lingv.; despre anumite părţi de vorbire) Plasat în frază după părţile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus.v. postpune.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Postpus ≠ antepus
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POSTPÚS adj. (gram.) enclitic, (rar) postpozitiv. (Poziţia postpus a unui articol.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

POSTPÚ//S postpussă (postpusşi, postpusse) 1) v. A POSTPUNE. 2) (despre părţi de vorbire) Care se pune după cuvântul determinat; plasat după cuvântul determinat. /v. a postpune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • care — CÁRE pron. interog. rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia… …   Dicționar Român

  • acesta — ACÉSTA, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ loc. adv. Pentru aceasta = din această cauză, de aceea. (În) afară de (sau pe… …   Dicționar Român

  • acela — ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ loc. adj. (reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ♢ loc. adv.… …   Dicționar Român

  • cela — CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. pron. dem. (pop.) (Indică o fiinţă sau un lucru mai depărtat, în spaţiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ♢ expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe şi diverse …   Dicționar Român

  • ăsta — ẮSTA, ÁSTA, ăştia, astea, pron. dem., adj.dem. (postpus) (pop. şi fam.) Acesta, aceasta. ♢ loc. adv. Pentru asta = de aceea. ♢ loc. adv. Cu toate astea = totuşi. [gen. dat …   Dicționar Român

  • ăla — ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (pop. şi fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ♢ expr. Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [gen. dat. sg.: ăluia, ăleia; gen. dat …   Dicționar Român

  • acéla — pr. m., adj. m. (postpus), g. d. acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g. d. acéleia, pl. acélea; g. d. m. şi f. acélora …   Romanian orthography

  • acésta — pr. m., adj. m. (postpus), g. d. acéstuia, pl. acéştia (sil. tia/ ti a); f. sg. aceásta, g. d. acésteia, pl. acéstea (sil. tea); g. d. m. şi f. acéstora …   Romanian orthography

  • amândói — num. m., f. amândóuã, g. d. (antepus) amândúror, (postpus) amândúrora …   Romanian orthography

  • acel — ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [gen. dat. sg.: acelui, acelei, gen. dat. pl.:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”