acela

ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ loc. adj. (reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ♢ loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl: acelora. – var.: (înv.) acél, acéa pron. dem.] – lat. *ecce-illu, ecce-illa.

Trimis de ana_zecheru, 01.04.2009. Sursa: DEX '98



ACÉLA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este acela de colo?)

Trimis de siveco, 22.01.2007. Sursa: Sinonime



acéla pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g.-d. acéleia, pl. acélea, g.-d. m. şi f. acélora

Trimis de siveco, 05.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



de acéea loc. adv. (tempo lent)

Trimis de siveco, 29.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



ACÉLA², ACÉEA, adj. dem. v. acel¹.

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DLRM