- posac
- POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98Posac ≠ comunicativ, hazliu, veselTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePOSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. încruntat. 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton posac.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOSÁC adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.Trimis de siveco, 15.11.2008. Sursa: Sinonimeposác adj. m., pl. posáci; f. sg. posácă, pl. posáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOSÁ//C posaccă (posacci, posacce) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; morocănos; ursuz. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXposác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. sl. posekati "a tăia", posekŭ "incizie", cf. sb. poseka "doborîre". Pentru semantism, cf. fr. abattre "a abate", abattu "lipsit de putere". Legătura cu sl. posupiti "a se bosumfla" (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.