ursuz

ursuz
URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ fig. Lipsit de atracţie, de căldură; respingător. [var.: (pop.) hursúz, -ă adj.] – Din tc. uğursuz.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Ursuz ≠ vesel
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Antonime

URSÚZ adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pâclişit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ursuz.) 2. morocănos, posac, răutăcios, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ursuz.)
Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Sinonime

ursúz adj. m., pl. ursúzi; f. sg. ursúză, pl. ursúze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

URSÚZ ursuză (ursuzi, ursuze) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte în permanenţă nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos. /<turc. uğursuz
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – var. hursuz şi der. – Mr. ursuz. tc. ogursuz "nefericit", din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Şeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s.n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk.
Trimis de blaurb, 22.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ürsüz — (Kürdəmir) həyasız, sırtıq. – Ürsüz adamnan dosd olma …   Azərbaycan dilinin dialektoloji lüğəti

  • ursúz — adj. m., pl. ursúzi; f. sg. ursúzã, pl. ursúze …   Romanian orthography

  • þursuz — s. þursu ; …   Germanisches Wörterbuch

  • hirsut — HIRSÚT, Ă, hirsuţi, te, adj. 1. Cu părul şi cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • morocănos — MOROCĂNÓS, OÁSĂ, morocănoşi, oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfăţişarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziţie sufletească. – Morocăni + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • acru — ÁCRU1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98  ÁCRU2, Ă, acri, e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii …   Dicționar Român

  • mizantrop — MIZANTRÓP, Ă, mizantropi, e. s.m. şi f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope. Trimis de gudovan, 24.07.2006. Sursa: DEX 98  MIZANTRÓP adj. v. ursuz. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • posac — POSÁC, Ă, posaci, ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – et. nec. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… …   Dicționar Român

  • sanchiu — SANCHÍU, ÍE, sanchii, adj. (pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpăţânat. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SANCHÍU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”