- acru
- ÁCRU1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentă; (despre gust) ca al oţetului, al lămâii etc. 2. fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – lat. acrus.Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98Acru ≠ dulceTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpiátră-ácră s. f. (sil. -tră)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁCR//U1 acruă (acrui, acrue) 1) (despre alimente, substanţe) Care are gustul caracteristic oţetului, borşului, lămâii, murăturilor. Lapte acru. 2) şi adverbial fig. (despre persoane) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁCR//U2 acrui m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].Trimis de LauraGellner, 20.02.2006. Sursa: DNácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oţet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Puşcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrişor); acrime, s.f. (acreală); acriş, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrişor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).Trimis de blaurb, 26.08.2006. Sursa: DER*ácru3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrulTrimis de CristinaDianaN, 28.05.2007. Sursa: DOOM 2ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)Trimis de raduborza, 05.10.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.