certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… … Dicționar Român
harnic — HÁRNIC, Ă, harnici, ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Harnic ≠… … Dicționar Român
nărăvaş — NĂRĂVÁŞ, Ă, nărăvaşi, e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arţăgos. – Nărav + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit,… … Dicționar Român
nărăvit — NĂRĂVÍT, Ă, nărăviţi, te, adj. (pop.) Care are deprinderi, apucături rele: prost crescut, grosolan. ♦ spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaş. ♦ Care este deprins, obişnuit cu ceva. – v. nărăvi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
poroinic — PORÓINIC, poroinici, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, plăcut mirositoare, grupate într un spic şi care cresc în păduri umede şi umbroase (Orchis). – et. nec … Dicționar Român
