- porc
- BĂŞINA-PÓRCULUI s. v. buretele-cerbilor.Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: SinonimeIARBA-PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuş, piedicuţă, ţăpoşică.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePITA-PÓRCULUI s. v. pâinea-porcului, portu-lacă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePORC s. 1. (zool.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (zool.) porc mistreţ (Sus scrofa) = mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreţ. 3. (iht.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (astron.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.Trimis de siveco, 29.07.2006. Sursa: SinonimePORC DE PĂDÚRE s. v. mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSTEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeURECHEA-PÓRCULUI s. v. cinsteţ, lăptucul-oii, salvie, salvie austriacă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeporc-ghimpós s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficporc mistréţ s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficporc sălbátic s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficporc-spinós s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOR//C porcci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic şi picioare scurte, crescut, în special, pentru carne şi grăsime. ♢ porc sălbatic mistreţ. porc spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare şi pe părţi cu spini lungi şi tari. porc-de-mare peşte marin de talie medie, de culoare neagră, având ţepi ascuţiţi şi veninoşi. A se purta ca un porc a se purta urât, grosolan. A mâna porccii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâţe, îl mănâncă porccii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârşav, neobrăzat. /<lat. porcusTrimis de siveco, 15.04.2007. Sursa: NODEXporc (pórci), s.m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. lat. porcus (Puşcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco. – Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s.f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Puşcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s.m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară şi neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s.m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Puşcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraş, s.m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s.f. (turmă de porci; murdărie, mîrşăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porceşte, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s.f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s.f. (turmă de porci); porcină, s.f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcuşor (var. porcan, porcaş, porcoi(aş), porcul(le)ţ), s.m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porşor (Trans. var. Banat părşor), s.m. (grămadă, morman), în loc porcşor (după Conev 51, din bg. părşor, care trebuie să provină din rom.); porcăreaţă (mr. purcăreadză), s.f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Puşcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. cf. purcel, porcoi.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
