populaţie

populaţie
POPULÁŢIE, populaţii, s.f. 1. Totalitatea locuitorilor unei ţări, ai unei regiuni, ai unui oraş etc., poporaţie, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeaşi specie) răspândiţi pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populaţie de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziţie, compoziţie chimică etc. [var.: (înv.) populaţiúne s.f.] – Din fr. population.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

POPULÁŢIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. şi reg.) poporime, (înv.) poporaţie, public. (populaţie oraşului.) 2. v. popor. 3. populaţie statistică v. colectivitate statistică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

populáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. populáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. populáţiei; pl. populáţii, art. populáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POPULÁŢI//E populaţiei f. 1) Totalitate de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; popor. 2) biol. Totalitatea reprezentanţilor unei specii de plante sau de animale care trăiesc într-o anumită regiune geografică. [G.-D. populaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. population
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POPULÁŢIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o ţară, dintr-o regiune etc. ♦ (biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexistă în aceeaşi arie geografică. [gen. -iei, var. populaţiune s.f. / cf. fr. population].
Trimis de LauraGellner, 10.02.2007. Sursa: DN

POPULÁŢIE s. f. 1. totalitatea locuitorilor dintr-o ţară, regiune etc. o populaţie activă = totalitatea oamenilor ocupaţi în procesul muncii sociale. 2. (biol.) grup de indivizi înrudiţi, dar genotipic diferiţi, ai unei specii, delimitat în timp şi spaţiu. 3. ansamblul de indivizi supuşi unui studiu statistic. (< fr. population)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • populáţie — s. f. (sil. ţi e), art. populáţia (sil. ţi a), g. d. art. populáţiei; pl. populáţii, art. populáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • parţi — (populaţie iranianã) s. m. pl …   Romanian orthography

  • suprapopulaţie — SUPRAPOPULÁŢIE, suprapopulaţii, s.f. Mare concentrare de populaţie într un oraş, într o ţară etc. ♦ (biol.) Stare a unui mediu unde populaţiile de microorganisme, de plante şi de animale depăşesc posibilităţile de vieţuire. – Supra + populaţie… …   Dicționar Român

  • australoid — AUSTRALOÍD, Ă, australoizi, de, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La pl.) Populaţie negroidă din Australia şi Oceania; (şi la sg.) persoană din această populaţie. 2. adj. Care aparţine australoizilor (1), privitor la australoizi. [pr.: a us ] – Din …   Dicționar Român

  • enclavă — ENCLÁVĂ, enclave, s.f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populaţie străină izolată în mijlocul populaţiei indigene. – Din fr. enclave. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  enclávă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • alogen — ALOGÉN, Ă, alogeni, e, adj. Care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populaţii) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • bantu — BANTÚ s.m. invar., adj. invar. 1. s.m. invar. Populaţie africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială şi Meridională. 2. adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populaţie. [acc. şi:… …   Dicționar Român

  • deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor …   Dicționar Român

  • panmixie — PANMIXÍE, panmixii, s.f. (biol.) Încrucişare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  panmixíe s. f., pl. panmixíi Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • plebe — PLÉBE s.f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câştiguri întâmplătoare şi din distribuţii făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti din apusul …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”