enclavă

ENCLÁVĂ, enclave, s.f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populaţie străină izolată în mijlocul populaţiei indigene. – Din fr. enclave.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ENCLÁV//Ă enclavăe f. 1) Fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2) Grup de populaţie străină izolat în mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populaţie străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [var. anclavă s.f. / < fr. enclave].

Trimis de LauraGellner, 28.10.2004. Sursa: DN



ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populaţie străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieşire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN