pomelnic

pomelnic
POMÉLNIC, pomelnice, s.n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni. 2. (fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înşiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ.
Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

POMÉLNIC s. v. amintire, pomenire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pomélnic s. n., pl. pomélnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POMÉLNI//C pomelnicce n. 1) bis. Listă în care sunt introduse numele unor persoane pentru a fi pomenite în timpul slujbei religioase. 2) iron. Înşirare lungă şi plictisitoare (de nume, date, fapte etc.). /<sl. pomĕniniku
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • obituar — obituár s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  OBITUÁR s.n. (Franţuzism) Pomelnic. [pron. tu ar. / < fr. obiectuaire, cf. lat. med. obituarius < obitus – moarte] …   Dicționar Român

  • triptic — TRIPTÍC, triptice, s.n. Tablou compus din trei părţi separate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă …   Dicționar Român

  • obituariu — obituáriu s.n. (înv.) pomelnic. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …   Dicționar Român

  • pomenire — POMENÍRE, pomeniri, s.f. Acţiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morţi. ♢ Veşnica pomenire = cântare… …   Dicționar Român

  • şir — ŞIR, şiruri, s.n. 1. Grup, mulţime de fiinţe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfăşurate în linie (dreaptă); rând, şirag (1). ♢ loc. adv. şi adj. În şir = în rând unul după altul. ♦ Şirag (2). ♦ (înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanţ de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”