politeţe

politeţe
POLITÉŢE, (2) politeţi, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviinţă, amabilă, politicoasă; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politeţe = pronume care se foloseşte în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ♢ loc. adj. De politeţe = a) care exprimă politeţe; b) politicos, amabil; protocolar. ♢ loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politeţe = fiind obligat de anumite cerinţe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviinţe, al amabilităţii şi al respectului reciproc. 2. (fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politeţea (1) (exagerată a) cuiva faţă de cineva. [pl. şi: (2) politeţuri. – var.: politéţă s.f.] – Din fr. politesse.
Trimis de RACAI, 04.10.2006. Sursa: DEX '98

Politeţe ≠ impoliteţe, apoliteţe, bădărănie, bruscheţe, brutalitate, grosolănie, indelicateţe, nepoliteţe, nedilecateţe, vulgaritate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POLITÉŢE s. 1. cuviinţă, decenţă, respect, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de politeţe.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitate. (E de-o politeţe ireproşabilă.) 3. v. curtoazie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

politéţe s. f., art. politéţea, g.-d. art. politéţii; (cuvinte, gesturi) pl. politéţi/politéţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLITÉŢ//E politeţei f. 1) Comportament politicos; atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest care exprimă un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. politeţii; pl. şi politeţuri] /<fr. politesse
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POLITÉŢE s.f. Fel de a se purta, de a vorbi în societate, potrivit cerinţelor buneicuviinţe; amabilitate. [var. politeţă s.f. / < it. politezza, cf. fr. politesse].
Trimis de LauraGellner, 05.02.2007. Sursa: DN

POLITÉŢE s. f. fel de a se purta, a vorbi în societate potrivit cerinţelor bunei-cuviinţe; amabilitate. (< fr. politesse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • politéţe — s. f., art. politéţea, g. d. art. politéţii; (cuvinte, gesturi) pl. politéţi/ politéţuri …   Romanian orthography

  • domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… …   Dicționar Român

  • impoliteţe — IMPOLITÉŢE, impoliteţi, s.f. Lipsă de politeţe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviinţă, mojicie, bădărănie. [var.: impolitéţă s.f.] – Din fr. impolitesse. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Impoliteţe ≠ politeţe,… …   Dicționar Român

  • reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • amabilitate — AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ceremonie — CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei… …   Dicționar Român

  • ceremonios — CEREMONIÓS, OÁSĂ, ceremonioşi, oase, adj. Care se comportă sau se face cu politeţe (exagerată). [pr.: ni os] – Din fr. cérémonieux. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CEREMONIÓS adj. 1. protocolar, reverenţios, solemn. (Ton ceremonios …   Dicționar Român

  • curtoazie — CURTOAZÍE, curtoazii, s.f. Politeţe (exagerată); amabilitate, complezenţă, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  Curtoazie ≠ bruscheţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CURTOAZÍE …   Dicționar Român

  • formalitate — FORMALITÁTE, formalităţi, s.f. Condiţie de formă impusă de o dispoziţie legală pentru îndeplinirea şi valabilitatea unui act juridic. ♦ Cerinţă impusă de regulile de politeţe. – Din fr. formalité. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”