- ceremonie
- CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi. ♦ Totalitatea formelor de politeţe folosite în relaţiile dintre membrii societăţii. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [var.: (înv.) ţeremónie s.f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CEREMONÍE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pompă. 4. v. paradă. 5. v. serviciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeceremoníe s. f., art. ceremonía, g.-d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi, art. ceremoníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEREMONÍ//E ceremoniei f. 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. ceremonie nupţială. ♢ ceremonie religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfăşoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a convenienţelor; etichetă excesivă. Ţinută de ceremonie. ♢ Cu ceremoniei în mod prea festiv. Fără ceremoniei simplu; familiar. [art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cérémonie, lat. caerimoniaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCEREMONÍE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseşte la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politeţe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăţi sau grupări sociale. [gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia].Trimis de LauraGellner, 22.03.2006. Sursa: DNceremoníe (ceremoníi), s.f. – Paradă, fast, etichetă. – var. ceremónie, ţeremonie, ţerimonie, toate înv. – Mr. ţirimone. lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 şi DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. ţeremonial), s.n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuinţate la o ceremonie); ceremonios, (var. ţeremonios), adj. (care se comportă cu politeţe, solemn).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCEREMONÍE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♢ formă exterioară a unui cult (religios). ♢ ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale. (< fr. cérémonie, lat. caeremonia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.