ceremonie

ceremonie
CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi. ♦ Totalitatea formelor de politeţe folosite în relaţiile dintre membrii societăţii. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [var.: (înv.) ţeremónie s.f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CEREMONÍE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pompă. 4. v. paradă. 5. v. serviciu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ceremoníe s. f., art. ceremonía, g.-d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi, art. ceremoníile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEREMONÍ//E ceremoniei f. 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. ceremonie nupţială. ♢ ceremonie religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfăşoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a convenienţelor; etichetă excesivă. Ţinută de ceremonie. ♢ Cu ceremoniei în mod prea festiv. Fără ceremoniei simplu; familiar. [art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cérémonie, lat. caerimonia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CEREMONÍE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseşte la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politeţe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăţi sau grupări sociale. [gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2006. Sursa: DN

ceremoníe (ceremoníi), s.f. – Paradă, fast, etichetă. – var. ceremónie, ţeremonie, ţerimonie, toate înv. – Mr. ţirimone. lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 şi DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. ţeremonial), s.n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuinţate la o ceremonie); ceremonios, (var. ţeremonios), adj. (care se comportă cu politeţe, solemn).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CEREMONÍE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♢ formă exterioară a unui cult (religios). ♢ ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale. (< fr. cérémonie, lat. caeremonia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cérémonie — [ seremɔni ] n. f. • ceremonies 1226; lat. cærimonia « cérémonie à caractère sacré » 1 ♦ Forme extérieure, solennité avec laquelle on célèbre le culte religieux. Cérémonie du baptême, du mariage, du sacre. ⇒ cérémonial, liturgie. Assister,… …   Encyclopédie Universelle

  • cérémonie — CÉRÉMONIE. subs. fém. Formes extérieures et régulières du culte religieux. Les cérémonies du Baptême. Les cérémonies de l Église. Le sacre des Évêques se fait avec de grandes cérémonies. Les cérémonies de l ancienne Loi. f♛/b] On dit, Suppléer… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • Ceremonie — Cérémonie Cérémonie du changement de garde au Whitehall à Londres Une cérémonie est une activité, emplie de signification rituelle, qui se déroule pour une occasion spéciale. Sommaire …   Wikipédia en Français

  • Cérémonie — du changement de garde au Whitehall à Londres Une cérémonie est une activité, emplie de signification rituelle, qui se déroule pour une occasion spéciale. Sommaire …   Wikipédia en Français

  • ceremonie — CEREMONIE. s. f. Action mysterieuse qui accompagne la solemnité du culte exterieur que l on rend à Dieu. Les ceremonies de l Eglise. on fait de grandes ceremonies aux enterremens des Evesques. la ceremonie du baptesme. les ceremonies de l… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Ceremonīe — Ceremonīe, (viersylbig,) plur. die n, (fünfsylbig.) 1) Überhaupt ein jedes Zeichen dessen, woran man bey einem Vorhaben denken soll. So ist die Musik in den Kirchen eine Ceremonie, d.i. ein Zeichen der Freude, die man über die Wohlthaten Gottes… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • Ceremonie — (lat. Ceremonia), im allgemeinen ein äußerer, symbolischer Brauch, der auf ein bestimmtes Verhältniß berechnet ist und eine gewisse Gemüthsstimmung hervorbringen soll; religiöse Ceremonie ist jedes Zeichen oder jeder Brauch, durch welche die… …   Herders Conversations-Lexikon

  • Cérémonie — Rare et curieux nom porté dans l Indre, où il apparaît pour la première fois en 1690. Il semble difficile d y voir un lien réel avec le mot cérémonie , même si ce n est pas impossible. Une hypothèse plus probable serait la déformation d un autre… …   Noms de famille

  • ceremonie — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. nmos, blp, D. ceremonienii {{/stl 8}}{{stl 7}} przesadne, konwencjonalne formy okazywania komuś grzeczności; przesadnie ugrzecznione zachowanie; certowanie się, cackanie się, ceregiele : {{/stl 7}}{{stl 10}}Sadzać gości z… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Ceremonie — (v. lat.), 1) eine durch das Herkommen bei feierlichen Anlässen im öffentlichen u. privaten Leben gebotene Handlung, od. eine Folge von solchen Handlungen, welche ursprünglich symbolischer Natur sind. Die C. dient dazu, die Vertraulichkeit… …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”