- podmet
- PODMÉT, podmeturi, s.n. (reg.) Momeală, nadă [pl. şi: podmete]. Din. sl. podŭmetŭ.Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PODMÉT s. v. amorsă, momeală, nadă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepodmét s. n., pl. podméturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpodmét, podméturi, s.n. (înv. şi reg.) 1. momeală, nadă. 2. ciucure.Trimis de blaurb, 05.10.2006. Sursa: DARpodmét (podméturi), s.n. – Nadă, momeală. sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de "plasă", dar care trebuie să fi însemnat şi "ceea ce este depus", din podŭmesti "a sta întins", cf. rus. podmet "acţiunea de a arunca" (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici şi pogmată, s.f. (Maram., fir care închide gîtul cămăşii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača "zăvor, ivăr".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.