- ploscar
- PLOSCÁR, ploscari, s.m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploşti. 2. (În orânduirea feudală a ţărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (reg.) Vornicel. 4. fig. Palavragiu, flecar; ploscaş. – Ploscă + suf. -ar.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98PLOSCÁR s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeploscár s. m., pl. ploscáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficploscár, ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiţă sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutăţile. 3. palavragiu.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.