ploscar

ploscar
PLOSCÁR, ploscari, s.m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploşti. 2. (În orânduirea feudală a ţărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (reg.) Vornicel. 4. fig. Palavragiu, flecar; ploscaş. – Ploscă + suf. -ar.
Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

PLOSCÁR s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ploscár s. m., pl. ploscári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ploscár, ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiţă sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutăţile. 3. palavragiu.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ploscă — PLÓSCĂ, ploşti, s.f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund şi turtit, cu gâtul scurt şi strâmt, în care se ţine băutură şi care se poartă atârnat de o curea. ♢ expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu… …   Dicționar Român

  • flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… …   Dicționar Român

  • ploscan — ploscán, ploscáni, s.m. (reg.) par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiţă, o claie; ploscar. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ploscaş — PLOSCÁŞ, ploscaşi, s.m. (reg.) Ploscar (4). – Ploscă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLOSCÁŞ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbă reţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”