Dicționar Român. 2013.
plictiseală — PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare … Dicționar Român
plictisi — PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu i mai face plăcere. 2. tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din… … Dicționar Român
neatrăgător — NEATRĂGĂTÓR adj. v. PLICTISEALĂ (1). Stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. [DEX 98] Trimis de gall,… … Dicționar Român
pasiune — PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. ♢ loc.… … Dicționar Român
plicsis — PLÍCSIS s. v. plictiseală, urât. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plícsis ( suri), s.n. – Plictiseală. – var. plixis, plictis. ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucişare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der.… … Dicționar Român
scârbă — SCẤRBĂ, scârbe, s.f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) faţă de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greaţă, silă. ♢ loc. vb. A i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a l prinde (ori a l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a… … Dicționar Român
