- planşeu
- PLANŞÉU, planşee, s.n. Element de construcţie de lemn, de beton armat etc. care serveşte ca suport pentru fixarea unei maşini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind duşumeaua sau acoperişul) etc. – Din fr. plancher.Trimis de ana_zecheru, 22.03.2004. Sursa: DEX '98planşéu s. n., art. planşéul; pl. planşéeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLANŞÉ//U planşeue n. 1) Element de construcţie în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuieşte partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei maşini. /<fr. plancherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLANŞÉU s.n. 1. Element de construcţie făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuieşte partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavităţi subterane. 2. (anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [pron. -şeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPLANŞÉU s. n. 1. element de construcţie (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavităţi subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.