pisa — PISÁ, pisez, vb. I. tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada,… … Dicționar Român
pisălog — PISĂLÓG, OÁGĂ, pisălogi, oage s.n., adj. 1. s.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. adj. (fam.; adesea… … Dicționar Român
pisălogeală — PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s.f. (fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictiseşte, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 PISĂLOGEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.… … Dicționar Român
cicăli — CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV. tranz. A certa mereu, a face cuiva reproşuri repetate pentru fapte mărunte. – Et.nec. Trimis de viorelgrosu, 10.08.2007. Sursa: DEX 98 CICĂLÍ vb. a bodogăni, a dăscăli, a plictisi, a sâcâi, (pop. şi fam.) a boscorodi,… … Dicționar Român
ciocmăni — CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. tranz. (reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ refl. recipr. A se certa. – cf. c i o c n i. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOCMĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi … Dicționar Român
pisăgi — PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. tranz. (fam.) A pisa. – Din pisa. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 PISĂGÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, mărunţi, pisa, presa, sfărâma, zdrobi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
poftori — POFTORÍ, poftoresc, vb. IV. tranz. (înv.) 1. (Folosit şi absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti. Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POFTORÍ vb. v … Dicționar Român
sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… … Dicționar Român
toc — TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într un obiect sau într un material tare. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOC2, tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn … Dicționar Român
