Dicționar Român. 2013.
cicăleală — CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s.f. Faptul de a cicăli; reproş repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. eală. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală,… … Dicționar Român
câr — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) Câr mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că i câr, că i mâr, se… … Dicționar Român
pisa — PISÁ, pisez, vb. I. tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada,… … Dicționar Român
pisăgeală — PISĂGEÁLĂ s.f. (fam.) Faptul de a pisăgi. ♦ fig. Bătaie zdravănă. ♦ fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 pisăgeálă s. f., g. d … Dicționar Român
