Dicționar Român. 2013.
dăscăleală — DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s.f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – eală. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dăscăleálă s. f.,… … Dicționar Român
morocăneală — MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s.f. (reg.) Acţiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (morocăneală… … Dicționar Român
pisălogeală — PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s.f. (fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictiseşte, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 PISĂLOGEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.… … Dicționar Român
sâcâială — SÂCÂIÁLĂ, sâcâieli, s.f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [pr.: câ ia ] – Sâcâi + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÂCÂIÁLĂ s. 1. v. enervare. 2. v. cicăleală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bodogăneală — BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s.f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reţinut sau o nemulţumire stăpânită. – Bodogăni + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BODOGĂNEÁLĂ s. 1. v. bombăneală. 2. v. cicăleală.… … Dicționar Român
cicălire — CICĂLÍRE, ciăliri, s.f. Faptul de a cicăli; cicăleală. – v.cicăli. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cicălíre s. f., g. d. art. cicălírii; pl. cicălíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
hură — húră, húre, s.f. (reg.) 1. ceartă, duşmănie; cicăleală. 2. grămadă, mulţime. Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pisăgeală — PISĂGEÁLĂ s.f. (fam.) Faptul de a pisăgi. ♦ fig. Bătaie zdravănă. ♦ fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 pisăgeálă s. f., g. d … Dicționar Român
socreală — socreálă s.f. (reg.) 1. cicăleală; mustrare. 2. starea de soacră sau de socru; socrie. Trimis de blaurb, 19.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sâc — interj. Cuvânt, de obicei repetat şi însoţit de gestul lovirii pumnilor unul de altul, prin care cineva îşi exprimă satisfacţia răutăcioasă pentru un necaz al altuia. [var.: sic interj.] – cf. tc. s i k. Trimis de IoanSoleriu, 18.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
