Dicționar Român. 2013.
cicăleală — CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s.f. Faptul de a cicăli; reproş repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. eală. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală,… … Dicționar Român
dăscălitură — DĂSCĂLITÚRĂ, dăscălituri, s.f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dăscălitúră s. f., g. d. art. dăscălitúrii; pl. dăscălitúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
morocăneală — MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s.f. (reg.) Acţiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (morocăneală… … Dicționar Român
pisălogeală — PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s.f. (fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictiseşte, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 PISĂLOGEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.… … Dicționar Român
