dăscălesc

dăscălesc: DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscăleşti, adj. De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂSCĂLÉSC adj. (rar) dăscălicesc. (Treburi dăscălesceşti.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dăscălésc adj. m., f. dăscăleáscă; pl. m. şi f. dăscăléşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DĂSCĂL//ÉSC dăscălesceáscă (dăscălescéşti) Care este caracteristic pentru dascăli; de dascăl. /dascăl + suf. dăscălescesc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… … Dicționar Român
dăscălicesc — DĂSCĂLICÉSC, EÁSCĂ, dăscăliceşti, adj. (Rar) Dăscălesc. – Dascăl + suf. icesc. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂSCĂLICÉSC adj. v. dăscălesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dăscălicésc adj … Dicționar Român
dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias