Dicționar Român. 2013.
sticlit — STICLÍT, Ă, sticliţi, te, adj. (Despre ochi) Cu privirea fixă (şi strălucitoare); pironit, aţintit. [var.: (înv. şi reg.) steclít, ă adj.] – v. sticli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STICLÍT adj. v … Dicționar Român
aţintit — AŢINTIT, Ă, aţintiţi, te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau ceva; pironit. – v. aţinti. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AŢINTÍT adj. fixat, pironit, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
răstignit — RĂSTIGNÍT, Ă, răstigniţi, te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu braţele desfăcute şi întinse. – v. răstigni. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSTIGNÍT adj. crucificat, (înv. şi pop.) pironit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sticlos — STICLÓS, OÁSĂ, sticloşi, oase, adj. Ca de sticlă, lucios (şi neted) ca sticla; strălucitor. ♢ Fontă sticloasă = fontă albă, dură, care conţine mangan. ♢ Umoare sticloasă = masă gelatinoasă transparentă care se găseşe între cristalin şi fundul… … Dicționar Român
ţintuit — ŢINTUÍT, Ă, ţintuiţi, te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ţinte; (despre încălţăminte) cu ţinte pe talpă. ♦ fig. Nemişcat, înţepenit, pironit (din cauza unei stări sufleteşti sau a unei emoţii puternice). 2. Împodobit cu ţinte, ţintat; p. ext … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
stâlpit — STÂLPÍT adj. v. aţintit, fixat, împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, pironit, ţeapăn, ţintit, ţintuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
încremenit — ÎNCREMENÍT, Ă, încremeniţi, te, adj. 1. Care a rămas în nemişcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – v. încremeni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCREMENÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemişcat … Dicționar Român
ţinteş — ŢÍNTEŞ, Ă, ţinteşi, e, adj. (Despre oameni) Care ţinteşte bine, care nimereşte ţinta, care este bun ţintaş; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Ţintă + suf. eş. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţínteş adj. m., pl. ţínteşi; f … Dicționar Român
ţintit — ŢINTÍT, Ă, ţintiţi, te, adj. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva; pironit. – v. ţinti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢINTÍT adj. v. aţintit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţintít adj … Dicționar Român
