- piedin
- PIÉDIN, piedine, s.n. (pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân neţesute şi se taie când pânza este scoasă de pe războiul de ţesut. – lat. *pedinus.Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX '98PIÉDIN s. (text.) (pop.) uruioc, (prin Transilv.) babă, (Ban.) ureznic. (piedin la o pânză ţesută.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepiédin s. n. (sil. pie-), pl. piédineTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIEDÍN piedine n. Totalitate a firelor de urzeală care rămân pe stative după tăierea pânzei; uruioc. /<lat. pedinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpiédin (-ni), s.m. – Primele fire de urzeală neţesute. – var. piedin, s.n., chiedin. Mr., megl. piadin. lat. *pĕdĭnus, de la pĕdem (Candrea, Conv. lit., XXXVIII, 881-5; Puşcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. alb. pedim pare să provină din rom. (Jokl, RF, II, 246).Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.