urioc

urióc (uruióc), uriócuri (uruiócuri), s.n. (reg.) piedin, frimbie, fire neţesute la capătul stofei.

Trimis de blaurb, 25.03.2007. Sursa: DAR



urióc (-oáce), s.n. – Primele fire ale urzelii. – var. uruioc, Trans. orioş. sb. urivak "sfoară" (Candrea), rut. uri(v)ok "capăt" (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati "a tăia" (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος "capăt" (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s.n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este acelaşi cuvînt.

Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER