- uruioc
- URUIÓC, uruioace, s.n. (pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate ţese şi care se taie şi se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [pr.: -ru-ioc] – cf. ucr. u r y v o k, scr. u r i v a k.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98URUIÓC s. v. piedin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeuruióc s. n., pl. uruioáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURU//IÓC uruiocioáce n. Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivokTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.