- petic
- PÉTIC, petice, s.n. 1. Fâşie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o ţesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare şi coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ♢ expr. Şi-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, şi peticul, se spune despre doi inşi asociaţi care au aceleaşi cusururi. (A nu se mai ţine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrenţuite. A-şi da în petic = a-şi da pe faţă, a-şi arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafaţă mică de teren (cultivabil). 3. p. anal. Bucată, porţiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [var.: pétec s.n.] – cf. lat. p i t t a c i u m .Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX '98PÉTIC s. 1. ruptură, zdreanţă, (prin Transilv.) folt. (Un petic dintr-o cămaşă veche.) 2. (la pl.) aţe (pl.), v. zdrenţe. 3. v. bucată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepétic s. n., pl. péticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÉTI//C peticce n. 1) Bucată ruptă, tăiată sau rămasă dintr-un material (ţesătură, piele, hârtie etc.). 2) Bucată de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ♢ petic de petic (sau petic peste petic) cârpit de multe ori; cu multe cârpeli. A-i curge cuiva peticcele a) a fi zdrenţăros; b) a fi foarte sărac. 3) Suprafaţă mică de teren (cu un anumit specific). Un petic de pământ. Un petic de grădină. 4) fig. Porţiune mică de ceva. petic de omăt. petic de umbră. /cf. lat. pittaciumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.