- petec
- PÉTEC s.n. v. petic.Trimis de oprocopiuc, 20.10.2007. Sursa: DEX '98pétec (pétece), s.n. – 1. Bucată, fîşie de material, cîrpă, zdreanţă. – 2. Plasture, astupătură. – 3. Slăbiciune, defect predominant. – var. petică, petic. Mr. peatic, megl. petic. Origine necunoscută. Pare cuvînt identic calabr. pettica "fîşie de piele", care este trimis la gr. πιττάϰιον › lat. pittacium "bucată de piele", cf. pitac, it. petecchia, sp. petequia, (Corominas, III, 713), ca şi sp. pedazo, cat., prov. pedaç, fr. pièce (Puşcariu 1287; REW 6547); dar der. e dificilă (Philippide, Principii, 18), a vrut s-o explice pornind de la vb. a peteci, iar Byck-Graur 19 pornind de pl.; dar, pe lîngă că nu par convingătoare, aceste explicaţii trec sub tăcere problema accentului. Alte explicaţii nu sînt nicidecum suficiente: din gr. πίττα "bitumen", ca pată (Candrea, Conv. lit., XXXVIII (1904), 874); dintr-un prerom. *paltika, cf. alb. petke "mic" (Philippide, II, 726; K. Treimer, Beiträge zur alb. Sprachgeschichte, p. 350; Capidan, Raporturile, 545). lat. *picticus? Der. peticar (var. petecar), s.m. (adunător de petice; telal; cizmar care pune petice); peticărie (var. petecărie), s.f. (mulţime de petice, de haine vechi); petici (var. peteci), vb. (a cîrpi; a rupe, a zdrenţui); peticos (var. petecos), adj. (plin de petice); (îm)petecat (var. (îm)peticat, (îm)petecit), adj. (cîrpit, plin de petice); peticuţ, s.n. (petic; Munt., covor fin); peticări (var. petecări), vb. (a petici).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
